Filipine, tara cu cele mai frumoase apusuri de soare

Abia prin mai 2009 am fost convinsă să merg în Asia. Nu că trebuia să fiu convinsă, ci pentru că iniţial mi se părea foarte scump. Întâmplarea a făcut ca un amic să aibă un apartament în Boracay, Filipine unde puteam sta, aşa că n-am mai putut refuza oferta, mai ales că îmi doream demult o excursie exotică. Toată lumea spune că e cu totul altceva în Asia, că nu poţi să îţi dai seama până nu mergi acolo. Eu am călătorit până acum în toată Europa – şi la plajă, şi la muzee, şi la ţară. Cu maşina, cu trenul, cu avionul, deci pot să spun ca am idee despre ce înseamnă să călătoreşti în Europa.  Ei bine, într-adevăr Asia e altceva!

Am ajuns în Manila într-o seară călduţă cu 28 de grade, am realizat că ni s-au pierdut bagajele şi am început o negociere pentru recuperarea lor. Între timp, prietenul meu a avut un şoc termic probabil, combinat cu zborul lung si oboseala, aşa că prima noapte am petrecut-o la spital. În acel moment am avut un flash cu un episod din “Pierdut printre străini” de pe Discovery, un sentiment nu tocmai îmbucurător. Dar prima surpriză plăcută a fost că toata lumea vorbea engleză, nu aveai cum să nu te înţelegi cu cineva, mai mult sau mai puţin. Cu ceva noroc, un dosar întreg de analize foarte bine făcute şi minunata Dna Dr. Lynette am zburat a doua zi spre Boracay. Un avion de 19 locuri ne-a dus în 45 minute în Panay – insula cu cel mai apropiat aeroport, Caticlan.  Din fericire nu aveam bagaje, a fost foarte uşor de călătorit cu barca 10 minute până în Boracay, iar apoi 15 minute cu un jeepney până la complexul unde eram cazaţi. Jeepney-ul este un trademark pentru Filipine, este mijlocul lor de transport  în comun – e un fel de jeep transformat într-un mic autobuz, fără geamuri, cu 2 băncuţe laterale şi foarte colorat! Nu are rost să spun că în Boracay pentru că abia s-au introdus maşinile de câteva luni, stilul de condus este aparte. Dacă drumul are şi pante mai abrupte, vă sfătuiesc să nu luaţi taxi-ul lor numit “tricycle”! Este un vehicul format din o motoretă + un ataş din tablă, pentru maxim 4 persoane (evident ei încăpeau şi 6).

Ne-am închiriat un scuter care deşi  avea diverse probleme la pornire, ne-a făcut toată excursia. Experienţa a fost mult mai autentică şi recomand oricui să facă aşa, măcar câteva zile. Am ajuns la plaje mai putin accesibile, urcam panta fără riscuri de răsturnare şi eu ca pasager vedeam totul mult mai bine.

Din punct de vedere al confortului, totul este foarte bine pus la punct pentru o insulă descoperită în anii ’90. Cazări cât cuprinde, restaurante de toate felurile, cafenele, cluburi, etc. Este un loc ideal pentru sporturi extreme şi în special pentru kitesurfing.
La shopping nu stau foarte bine. Abia am gasit câteva obiecte decorative făcute local, majoritatea magazinelor vând obiecte asiatice sau chiar africane; nu am găsit tablouri sau schiţe, magneţii sunt oribili, aşa că tot bugetul meu s-a dus pe perle negre, verzi, roşii, argintii, albastre, albe, roz, mai lungi, mai groase, mai scumpe sau mai ieftine, de toate felurile! Dacă ai răbdare şi negociezi la sânge, respectiv mai mult de jumăte din cât cer, preţurile chiar sunt prea atractive! Păcat că nu m-am prins din prima zi totuşi.

În centru, la D’Mall am găsit supermarketuri cu tot ce poţi să ai nevoie, magazine de delicatese (brânzeturi şi mezeluri europene, pâine neagră proaspată, cafea), câteva magazine de haine şi accesorii şi evident multe perle! La Carne Bora găsiţi şi carne importată pentru cine are ocazia să facă un grătar delicios, iar la piaţă găsiţi o varietate de fructe şi legume: vinete, dovlecei, varză, ceapă, cartofi plus legumele locale, recomand rădăcinoasele. La fructe, încercaţi neapărat calamansi, o lămâie mică şi verde, asemănătoare cu lime dar mult mai dulce; de asemenea, bananele mici şi foarte aromate. Încercaţi peste tot sucurile fresh – combinaţiile de mango, ananas, papaya, calamansi şi uneori căpşuni. Sunt delicioase şi te scapă pe moment de căldură şi umezeală.

Plaje: Puka Beach e clar cea mai virgină, dar Dini wid este mult mai spectaculoasă. De aici poţi ajunge la West Cove (se pare ca e deţinut de Many Pacquiao ) – cel mai bun loc din insulă de urmărit apusul, deşi în fiecare zi apusul era un spectacol de culori de oriunde îl priveam. Nu ai cum să nu faci poze frumoase, chiar şi cu un aparat foto mai puţin performant, ca al nostru.

Moneda lor este pesos iar cursul când am fost noi acolo era de 64 pesos la un euro. Un pachet de ţigări Malboro era 35 pesos, soft pack făcut în Asia. O masă în doi era în jur de 1.500 pesos, dar puteai găsi şi cu 500. Un pui întreg la rotisor era 250p, deci sunt variante pentru toate buzunarele.

O experienţă culinară ce trebuie încercată este la TaliPapa – un bazar combinat cu o piaţa de peşte. Îţi alegi din piaţă ce vrei să mănânci – crabi, scoici, creveţi, peşte (nu era sezon de caracatiţă pt amatori), şi vei găsi imediat lângă restaurante care pentru un fee îţi gătesc ce cumperi: la grătar, cu sos picant sau tradiţionalul sos “garlic butter”. Evitaţi totuşi toaletele în această zonă, nu sunt pentru oamenii “posh”.

Dacă tot aţi ajuns în Asia trebuie să încercaţi ritualurile de masaj. Aveţi de unde aleg!. Noi am ales Poseidon Spa, cu un concept mai special: fiecare client are căsuţa lui de masaj cu propria piscină. 3 ore de ritual pentru 100 euro. Eu cred ca a meritat! Pentru bugete mai mici, pe plajă puteţi să vă relaxaţi o ora cu 350 p sau pot veni fetele  acasă, noi am găsit cu 500 p; evident uleiul de cocos este folosit peste tot, şi puteţi să luaţi pentru acasă la 250 p/200ml. La Poseidon, produsele erau dintr-un fruct sau plantă numită “noni”, pe care nu am găsit-o nicăieri. Ceaiul de noni a fost divin, dar în comerţ nu l-am găsit, poate data viitoare.

Nici nu ştiu ce mi-a plăcut cel mai mult.  Sucurile de care nu m-am săturat? Plaja fină? Apa caldă şi fără valuri? Briza care ma îmbia la încă puţină leneveală? Sau că localnicii nu exista să ni se adreseze altfel decât cu Sir/Mam, de exemplu: “I give you good price por you mam!” “Pipty pesos por you mam”! “Hello mam sir!” “Yes mam sir, it’s coming!” Această ultimă frază am auzit-o de prea multe ori. Nu sunt rău intenţionaţi, dar uită imediat ce le ceri. La început, nu ne-am prins cum stă treaba şi aşteptam cuminţi la masă. Dar am rămas însetaţi sau înfometaţi. Extra tip: comandaţi întâi băuturile să nu îi confuzaţi, apoi mâncarea. Întrebaţi la maxim 10 minute de ce nu vine comanda. Răspunsul invariabil: "It’s coming!"  Chiar dacă mai durează încă 15 min până efectiv “it’s coming”, e prea amuzant să te enervezi.

Sentimentul pe care l-am avut în această excursie a fost de confort, de călduţ, de bine, tot ce simţi când descoperi un al doilea cămin. Oamenii sunt incredibil de veseli şi prietenoşi, sunt palmieri peste tot, case de 2x2 m din ciment şi bambus dar nefinisate, în care trăiau cel puţin 3-4 persoane, nuci de cocos şi cosuri de baschet  în toate curţile şi mai ales copii exotici şi foarte frumoşi.

Din păcate, excursia s-a terminat mai puţin bine, cum a şi început: nu am putut decola de pe Caticlan, din cauza vântului dar şi a dimensiunii incredibil de mici a avionului, aşa că am fost transferaţi pe aeroportul din Kalibo unde am aşteptat câteva ore, am făcut puţin scandal când era să nu mai plecăm de acolo, şi am reuşit să ajungem în Manila seara târziu, fără bagaje. A doua zi a fost ruinată iar din cauza bagajelor pentru că a trebuit să dam de ele, aşa că în Manila va trebui să mă întorc! Mai ales pentru că vroiam să văd Intramuros si centrul lor vechi , dar oraşul fiind atât de mare(19 milioane de locuitori zice Lonely Planet, din cele 96 de milioane în toată ţara) făceam o ora cu taxiul. Ironia a făcut ca in Bucureşti bagajele noastre sa fie primele!

Cum ajungi, unde stai:
- Avionul: noi am zburat cu Emirates, 820 euro cu toate taxele incluse. Traseul a fost Bucureşti -  Dubai, Dubai - Manila. Biletele le-am cumparat în mai pentru luna decembrie. Emirates face toţi banii, nu m-am ridicat de pe scaun 9 ore, am văzut 3 filme, toate noi. Se pare că sunt variante mult mai ieftine prin Helsinki – Honk Kong, deşi mai lungi. Oricum zbori foarte mult, eu zic ca merită şi câteva ore în plus pentru că poţi să stai până la o lună în insulă cu diferenţa de bani.

- Manila - Panay cu Seair la 50 euro de persoana. Seair ne-a asigurat transportul până în port şi apoi până în Boracay. Am plătit taxele de port, 40 p.

- Cazare în Manila, Hotel Dusit Thani în Makati – centrul business, comercial şi foarte safe. A fost  60 euro pentru că am plătit integral din ţară, altfel e 80 euro dar hotelul este de 5 stele şi foarte bine poziţionat.

- Pe White Beach cazarea e puţin mai scumpă (150-200 euro/ noapte) dar aveţi totul foarte aproape; încercaţi şi în zona de kitesurfing, Bulabog Beach unde sunt şi gazde. Sau în complexul unde am stat noi Cohiba Villas unde poţi închiria un apartament de 3 dormitoare cu aproximativ 200-300 euro.
·     Puteţi sta fără viză 21 zile; după acest termen puteţi prelungi la biroul de emigrări local cu aprox. 80 euro/pers pentru 3 luni.

Tips and tricks:
·    Incercaţi Berea San Miguel (pils nu light) şi romul traditional Tanduay (2-3 euro sticla) dar cu suc de mango neapărat!
·    Dacă mergeţi la Bat Cave, trebuie să luaţi ghid – sunt pe drumul spre peştera oriunde. Noi am găsit 2 copii şi ne-au dus ei; au alergat după motorul nostru şi unul avea chiar o găină în braţe aşa că au meritat din plin recompensa de 100 p fiecare. Să aveţi încalţări portrivite ca să puteţi coborî pe stâncile abrupte.
·    Sunt spălătorii peste tot cu 30p/kg, deci nu are rost să aveţi bagaj prea mare. Pe liniile interne (Seair, Cebu Air) ne-au cântărit efectiv cu tot cu bagaj de mână. Dar pentru cei cu legături internaţionale nu conta dacă depaşeam limita lor.
·    Sezonul de vârf este din noiembrie pâna în mai, dar eu recomand martie/aprilie. Pe noi ne-a prins puţin ploaia şi am ratat câteva zile de plajă. Chiar şi aşa temperatura a fost tot timpul între 27-30 grade.
·    De văzut: tur de insulă, snorkeling la Crocodile Island (nu sunt crocodili, aşa se cheamă), excursie la pădurea de mangrove lânga Kalibo, excursie la peşteri şi cascade; grădina cu fluturi de la terenul de golf.