NOTA EDITORULUI: Antoaneta Roman, specialista noastra in America de Sud, revine cu un articol documentat la fata locului despre Uruguay. Noua, personal, Carnavalul de la Montevideo ni se pare o alternativa minunata la mult-prea-marketatul-mult-prea-scumpul-si-mult prea decadentul Carnaval de la Rio. Multumim, Anto! (Bradut Florescu)
Am stat la Montevideo aproape trei luni anul trecut pentru a studia carnavalul de aici, cel mai lung din lume: dureaza sase saptamani, de la sfarsitul lui ianuarie la inceputul lui martie. Printre picatur, am vizitat litoralul (vreo 500 de kilometri de coasta atlantica) si primul oras din Uruguay, Colonia, construit de portughezi.
Ïn Montevideo gasiti plaje, teatre, carnaval, tango, carciumi istorice, restaurante, piete de artizanat si obiecte vechi (vintage), promenada de 18 kilometri pe malul estuarului, magazine de designeri si nelipsitele...malluri. Teatrul Solís este chiar considerat ca având cea mai buna acustica in America de Sud! Eu am avut ocazia sa vad in sala somptuoasa Baletul National din Chile, in coregrafia lui...Gigi Caciuleanu.
Como Uruguay no hay - “Nicaieri nu-i mai dihai ca-n Uruguay”, zic locuitorii tarisoarei din sudul Braziliei si nordul Argentinei, numita oficiala Republica Oriental de Uruguay pentru ca se afla pe malul estic al estuarului Rio de la Plata. Zicala asta e din vremurile cand exporturile de materie prima (carne, lana si piei mai ales) sustineau o economie infloritoare si o democratie stabila, una dintre primele din America de Sud si probabil cea mai durabila, exceptand dictatura militara din 1973-1985. E tara cu cea mai inalta rata de alfabetizare din America Latina, laica si democratica, care a introdus accesul la educatie si la ajutor social de prin anii 30, in epoca de glorie a presedintelui Batlle. Uruguay – Elvetia Americilor. Cel mai cunoscut tango din lume “La Cumparsita” a fost compus la Montevideo de Gerardo Matos-Rodriguez si se spune ca faimosul Carlos Gardel, vocea de aur a tangoului, s-a nascut in Uruguay. Cantareata si vedeta de telenovele Natalia Oreiro si actorul Osvaldo Laport sunt cu siguranta de acolo (au fost si la Bucuresti!).
Au trecut anii peste prosperitatea trecuta si tara de numai trei milioane de locuitori a inceput sa piarda o parte dintre ei, inca din vreme dictaturii, din motive politice, iar acum din motive economice. Populatia este majoritar alba, de origine europeana (spanioli – mai ales galicieni si basci, italieni, polonezi, rusi, germani, evrei...pana si romani), negri sunt in jur de 4%, mai mult in Montevideo. Autohtonii charrúa nu mai exista decat in amintiri, eventual piese de teatru sau simboluri nationale, cum ar fi “garra charrúa” – energia care te indeamna sa fii curajos, indraznet si sa nu renunti. În Uruguay m-am simtit de multe ori ca într-o provincie spaniola, din cauza oamenilor, a mâncarii si a arhitecturii. Spre deosebire de argentinienii falosi din Buenos Aires – porteños, uruguayenii sunt mai domoli si mai modesti din fire, un fel de ardeleni sud-americani. Vizual, orasul Montevideo mi-a provocat senzatia unui mix de Constanta cu Bucuresti.
Cum ajungi
In Montevideo se poate ajunge cu avionul, fie direct din Spania sau Portugalia, fie via Buenos Aires, Sao Paulo, Santiago de Chile sau Lima. Cea mai buna idee ar fi sa mergeti la Buenos Aires si de acolo sa luati vaporul pret de trei ore pana la Colonia (cea mai ieftina varianta, in jur de $70, in plus Colonia este un orasel colonial fermecator care merita o scurta vizita). Exista si varianta mult mai costisitoare a cursei directe de Montevideo.
Ce sa vezi
Centrul vechi - Ciudad Vieja, cu Plaza Constitucion, se poate vizita fosta cladire a guvernului spaniol: Cabildo, ca sa va faceti o idee despre istoria orasului, cine, cand si de ce a vrut sa-l ocupe. Pe langa Muzeul Carnavalului partea veche ofera si multe restaurante, cafenele, dughene simpatice si magazine de suveniruri si artizanat. Muzeul Gurvich m-a impresionat in mod deosebit, ca si Torres-Garcia, amandoua dedicate unor pictori locali moderni, inovatori si extrem de interesanti.
Trecand de vechea poarta a orasului, prin ampla Plaza Independencia, puteti vedea Teatro Solis si Palacio Salvo (la vremea lui cea mai inalta cladire din America de Sud), apoi bulevardul comercial 18 de Julio, care a cam pierdut din aplomb de cand cu mallurile, dar este inca presarat cu restaurante, cafenele, magazine, cinematografe, pentru toate gusturile si buzunarele.
Pocitos si Punta Carretas sunt zona rezidentiala a capitalei, unde sunt situate ambasadele si multe vile, amandoua dau spre Rambla, faimoasa promenada de 18 kilometri, care insoteste meandrele estuarului pana aproape de iesirea din oras. Pocitos este si cea mai populara plaja, iar Punta Carretas shopping cel mai luxos mall. Eu preferam shoppingul de la nenea pescarul care vindea pe Rambla la ora 9, cand eu imi faceam joggingul matinal, pestele pescuit la 5 dimineata.
El Prado – Un cartier frumos si verde, cu un parc imens, unde sunt si ponei, foarte popular in week-end pentru familii. Tot pe acolo este si Gradina Botanica, unde am descoperit nenumarate specii de conifere de care habar n-aveam.
Rambla - se poate porni in preumblare din zona orasului vechi, va opriti cand va dor picioarele, cu siguranta nu va vor tine pana la capatul ei, dar daca ajungeti pana la Pocitos e suficient. Aduce cumva cu faleza din Constanta, dar o intrece cu mult in lungime.
Ce-i de facut
Pentru concerte si spectacole – fabulosul Teatro Solís si barul Fun Fun. Pentru cluburi: Ciudad Vieja, va puteti incalzi la Fun-Fun (Ciudadela 1229, Mercado Central) ascultand tango live sau la El Pony Pisador (Bartolomé Mitre 1324/26, colt Buenos Aires) pentru ceva muzica latino, inainte de a va dezlantui intr-unul din numeroasele cluburi din zona. Atentie! Uruguayenii sunt noctambuli, se cineaza la ora 10, se bea ceva dupa 12, se merge la dans pe la 2 pana cand va tin curelele. Tango - daca sunteti amatori si dansatori: El Farolito este cea mai frumoasa milonga locala (sambata), Las Musas este o casa veche cu mult caracter (miercuri) iar Garufa Tango (vineri), pe strada cu nume de legenda a tangoului – Carlos Gardel, are o atmosfera de gasca, cu gratar la alegere, servit la o masa lunga de grup. Cursuri se pot lua in numeroase locuri si sunt mult mai ieftine decat in Buenos Aires.
Carnavalul – cum spuneam, de la sfarsitul lui ianuarie la inceputul lui martie. E ceva mai complicat decat o parada de costume, ritmuri exotice si dansuri provocatoare. E o combinatie de commedia dell’arte, teatru muzical si revista de actualitate, imbina lirismul cu ironia muscatoare, critica sociala cu poezia. Imaginati-va Eminescu, teatrul Tanase, Caragiale si Catavencu la un loc, fara sa lipseasca o nuanta manelistica de poezie prea populara. Exista cinci categorii de concurs: revistas, parodistas, humoristas, negros y lubolos si murga (pe ultima am studiat-o eu intens, fiind cea care se erijeaza intr-o oglinda ironica a societatii, cultivand intenssatira politica). Negros y lubolos sunt mai apropiati de carnavalul brazilian, provenind din traditiile fostilor sclavi africani. De altfel beneficiaza si de o parada aparte: las Llamadas, care are loc in cartierele istorice Palermo si Sur. Acolo tobele africane rasuna in noapte in toate sambetele de carnaval, iar cand vine parada, in prima saptamana a lui februarie, mulatre senzuale si impodobite cu pene multicolore impanzesc strada sub privirile admirative ale publicului. La Teatrul de Vara (Teatro de Verano) spectacolele se tin lant timp de sase saptamani, cu pauze de cateva zile intre cele trei etape de concurs. Sunt greu de gasit bilete pentru serile cu grupuri de succes, dar in tot orasul exista scene populare in aer liber (tablados) unde frenezia carnavalului cuprinde deopotriva tineri si batrani, clasa muncitoare si intelectualii. Este o experienta intensa plina de culoare, sunet, energie si spirit comunitar.
La mare
Punta del Este - St. Tropezul Americii Latine (despre care AmazingRace a mai scris aici) este un orasel sic dar discret, care beneficiaza si de un festival international de film in luna februarie. Playa Brava ofera posibilitati de surf iar Playa Mansa ape calme, numai bune pentru inot. Pe Isla de los Lobos puteti merge sa admirati focile (lupi de mare). In port va puteti uita cu jind la barcile s yachturile ancorate acolo, dar puteti si sa va potoliti foamea la restaurantul pescaresc. Intrucat este foarte populara printre argentinieni, inghetatele Freddo sunt prezente pe strada comerciala Gorlero – nu le ratati! Pe drum va puteti opri la Piriapolis, prima statiune din Uruguay, care beneficiaza de o mica rambla si de o istorie interesanta, datorata lui Piria, cel care a dezvoltat-o pana aproape de stadiul actual. Puteti sa urcati colina pana la capela dedicata Sfantului Anton, despre care se spune ca face minuni, in orice caz peisajul vazut de acolo este minunat. Daca abordati soseaua din interior in locul celei care fuge de-a lungul marii (mai aglomerata) puteti vizita si “castelul” lui Piria. La iesirea din Piriapolis, inainte de prima asezare, San Francisco, puteti manca la un restaurant fabulos: Puertito Don Anselmo, asezat direct pe stanci, unde nu stiu daca sa va recomand mai intai pestele si fructele de mare sau deserturile almendrado (inghetata cu migdale caramelizate) si isla flotante con sambayon.
Tot in apropiere de Punta del Este se afla si Punta Ballena, foarte frecventata pentru a vizita Casa Pueblo, resedinta de vacanta a artistului Carlos Paez Vilaró – arhitect, pictor, ceramist, sculptor. Puteti savura o cafea pe terasa admirand apusul soarelui. E cam greu de ajuns insa fara masina, eu am mers vitejeste pe jos vreo cinci kilometri, pentru ca statia de autobuz de la Punta del Este este departe. La intors am incercat sa facem autostopul fara succes, dar am prins din greseala un fel de rata, care ne-a salvat. Plaja din apropiere, Portezuelo, are mult farmec din cauza vegetatiei bogate care inconjoara golful, iar apa este calma si adanca, deci ideala pentru o partida de inot dupa o zi obositoare si aventuroasa. Cabo Polonio – are reminiscente de Vama Veche, dar este mult mai spectaculos. Nu se poate ajunge acolo direct, numai cu camioane speciale 4X4, din cauza dunelor de nisip. Este un satuc de pescari convertit in statiune alternativa, colorata, linistita si cu mancare la botul calului (exista insa doua restaurante pentru gusturile fine – La Perla si Mariemar). Si acolo cele doua plaje sunt alternativ asaltate sau mangaiate de valuri, deci surfistii sau inotatorii se pot simti in largul lor. Este (inca) un paradis natural, puteti admira si acolo lupii de mare, fara sa platiti extra ca in Punta del Este. Mai sunt si alte statiuni: La Pedrera, Punta del Diablo; La Paloma este cea mai cool printre tineri.
Specialitati culinare: chivito, un mega power-sandwich – filet de vita, ou prajit, o felie de cascaval, sunca sau bacon, maioneza, masline, salata si rosie, servite cu o portie generoasa de cartofi prajiti. Felicitari supravietuitorilor. In rest, la fel ca in Argetina: asado - friptura de vita la gratar (dar pe gratar se gasesc si altele: carnati si sangerete de pilda, peste, fructe de mare si legume); fainá - un fel de pizza simplu si gustos din faina de naut; empanadas - coltunasi cat palma, cu diverse umpluturi; si dulce de leche - o crema de lapte caramelizat foarte consistenta folosita ca umplutura la diverse prajituri, cel mai frecvent intalnit este deliciosul alfajor, un biscuit dublu din faina de maizena. Avand in vedere emigrarea italiana, snitelele numite "milanesas" sunt pe toate drumurile, la fel pizza si pastele. Inghetata cea mai buna o gasiti La Cigale.
Restaurante: a must – Mercado del Puerto, o hala pitoreasca, aromata de gratarele numeroaselor ospatarii, unde puteti manca tot ce va pofteste inima, de la asado facut la perfectie pana la mate de oaie (chinchulin), in compania unui vin bun, incheind cu un desert tipic. De-a lungul strazii San José veti gasi multe optiuni ispititoare. Pentru pescarie: Puertito del Buceo, duceti-va devreme daca vreti sa aveti de unde alege. In zona chic, Punta Carretas: Balcon del Lobo si La Perdiz.
In afara de restaurante se mananca foarte bine la confiterias – unde gasiti sendvisuri, tarte fabuloase, vegetariene si nu numai; fursecuri si deserturi absolut decadente si irezistibile. Oro del Rhin este printre cele mai faimoase. Carrera si Cantegrill nu se lasa mai prejos, dar mie imi place si La Nueva Barcelonesa. Shopping
Punta Carretas Shopping – cel mai pretentios mall, interesant si prin faptul ca este o fosta inchisoare istorica convertita. Mercado de los Artesanos (San Jose 1312) – cele mai interesante sunt produsele din piele (de toate felurile, in toate formele si culorile), Leather Factory (Plaza Independencia 832), Frau (Rincon 605, Ciudad Vieja). pentru designeri locali la preturi accesibile Daca va e dor de talciocuri colorate si pline de obiecte interesante, las ferias sunt ceea ce cautati, sambata pe Tristan Narvaja sau duminica in Parque Rodo. In Plaza Constitucion duminica este locul unde se aduna anticarii amatori si gasiti acolo de la bijuterii si degetare pana la camasa de noapte de matase naturala de la bunica.
Cateva cazari pe care le recomand
Hosteluri:
Red Hostel San Jose 1406 (Corner Santiago de Chile)
Alte articole
Descriere
Descriere
Descriere
Descriere
Descriere
Descriere
Descriere
Descriere
Descriere
Descriere
Autor: Antoaneta Roman (text si foto) 
Comentarii: 0 [ 
